Cap. 2: Inceputul

                                                                    * Dupa 16 ani*

   Angie se uita in continuare la tabloul preferat al Paulei  , niciodata nu a putut intelege ce vedea ea in liniile alea strambe si curbate  , umplute in spatiile goale cu toate culorile posibile , pana si ea putea sa arunce vopsea pe o foaie de hartie si iesea un tabloul mai frumos decat asta.
''Defineste viata'' , atat a vrut Paula sa ii spuna atunci cand Angie a intrebat-o acum ceva timp ce era cu acel tablou.Dupa aceea Angie nu a mai deschis subiectul si nici nu avea degand sa o faca.
 I timp ce Angie continua sa incerce sa isi dea seama ce culoare ii in coltul tabloului , roz sau mov ? Desi pentru ea parea un maro , Paula intra in camera tinand in mana doua cutii de pizza calde , mirosul invadand camera.
- Angie , ai innebunit ? Ai idee cat de bun era tipul de la livrari?intreba Paula cu entuziasm in voce .
 Angie doar chicoti , mereu i se paruse amuzant felul cum Paula era aprope obsedata de baietii draguti desi ea avea iubit de aproape un an de care nu se ferea pe strada cand vedea o '' bunaciune'' sa se intoarca la el si sa ii zica asta  , el niciodata nu se suparase , ba din contra se uita si incerca sa ii gaseasca un defect .
 -Piept de pui sau salam ? inbreba Paula din nou.
 -Hmm , cu siguranta piept de pui .
 - Eram sigura .
 Dupa ce a luat o bucata de pizza tragand de cascaval un metru , Angie arunca o privire pe fereastra si observa ca la casa alaturata se muta cineva .
  Paula locuia intr-un cartier de case foarte linistit  fata de New York-ul zgomotos unde avea Angie apartament  , ii placea foarte mult sa vina aici  , se simtea libera si chiar a spus acum ceva timp ca acela este si va fi locul ei linistit .Angie si Paula se cunosc din clasa a doua de cand tatal ei , Eric  , a incheiat o afacere cu firma tatalui Paulei , de atunci ele sunt cele mai bune prietene.
  Auzi  , zice Angie in timp ce se intoarce spre Paula , se muta cineva la casa de alaturi?
  Paula nefiind atenta prea bine sa uita in directia aratata de Angie. Dupa cateva secunde Paula zice neinteresata.
 - A da , se muta o familie venita din Los Angeles  , au doi copii din cate am inteles , un baiat de 16 ani si o fata de 13 sau 14 , nu stiu sigur .
 Angie ingana si isi intoarse privirea spre fereastra exact in momentul in care un baiat bine facut , inalt  , saten ce iese din camion ducand o cutie mare in maini , din pacate Angie nu reusi sa ii vada fata dar descifra litera ''R'' pe cutie.
                                                                                           *
    "R" poate sa însemne mai multe nume gen :Roy , Rich . Sau poate nu vine de la un nume , poate vine de la un lucru. Nu inteleg de ce ma atrage acesta chestie , acesta familie , am un sentiment ciudat , o presimţire rea. Ma uitam la Paula si nu puteam sa-mi dau seama de ce e atât de indiferenta fata de familia nou venita. Adica este un baiat nou cu un an mai mare ca noi si nu moare sa il întâlnească ?
   -Si.... , zic
   - Si ce? Intreaba Paula încercând sa mestece pizza aceea.
   Eu si Paula eram total diferite , in toate punctele de vedere. Ea era blonda cu ochi verzi spre maro , câteodată aveau si o nuanta de galben , era inalta si avea o silueta demna de un model , era stăpâna de sine si ii place sase distreze . Eu sunt brunetă cu ochii maro spre negru , sprijita si cu jumatate de cap mai mica in înăltime decât Paula ,prefer mai mult o carte buna decât o noapte in club.
  -Cum de nu vrei sa mergem sa facem cunostinta cu noi veniti , adica pentru tine cu acel baiat ?        Ma asteptam sa rada insa ea înghite aspru bucata de pizza si se uita la mine zâmbind malefic.
  -O sa mergem , dar mai târziu , am o surpriza pentru tine.

                                                                                            **
        - Eu tot nu pot intelege de ce ai vrut sa ne mutam in cealalta parte a tarii. Spun aranjand in sufragerie bibelourile mamei . Tatal meu muta de jumatate ora încontinuu canapeaua încercând sa ii gaseasca in loc adecvat.
   - Nici nu ai sa intelegi , spune el împingînd canapeau cu  4 cm mai aproape de geam , se uita un pic si dupa o muta la loc.
   -Tata lasa canapeaua asa cum e , e bine .
  El se lasa balta si se tranteste pe canapea cu un oftat greu .
  -Da , ai dreptate , sta doua secunde si se uita in jur , dupa aceea sa uita la mine pe deasupra ochelarilor ce stateau sa ii cada de pe nas , ochii erau usor rosii si avea cearcăne ,era foarte obosit, parul cu câteva fire carunte in atârna in toate partile , in imaginea asta parea mult mai batran decât e . Unde e sora ta?
Dau din umeri.
  -Probabil ca sus , isi aranjează camera.
  -Bun , asta ar trebui sa faci si tu.
  Pun ultimul bibelou in forma de Laborator in vitrina dupa care ma intorc spre scări.
-Acum , zic si apuc cutia pe care scria "Robert" apoi urc pe scari.

Cap.1 :Amenintarea

   Siguranta , acel sentiment ce iti da acea stare de bine  si care iti da speranta ca totul se va rezolva si ca pana la urma vei fi fericit?
   De foarte multe ori acest sentiment este asociat cu persoana iubita . Adica sincer , cine nu se simte in siguranta in bratele persoanei pe care o iubesti cel mai mult pe lume?
  Dar daca in loc sa iti dea speranta, dimpotriva , ti-o distruge?
  In situatia asta sunt eu.
   Si nu stiu ce sa fac.

  -Eric  , te rog , calmează-te.
   Eric se plimba dintr-o parte in alta a bibliotecii. Aceasta avea un iz de carte noua amestecat cu parfumul multelor flori ce se aflau in acea camera. Biblioteca nu era foarte mare , avea cinci rafturi inalte pana aproape de tavan  , toate aproape pline inafara de cel de langa geam , acela fiind doar pe jumatate plin. Eric avea acolo carti de toate tipurile , de dragoste , aventura ,SF,  tot ce iti pofteste inima  , gasesti acolo. Era locul lui preferat insa acum totul ii parea străin , pana si biroul sau din lemn de mahon aflat in fata geamului i se parea un lucru indepartat  , un lucru care nu ii apartinea .
  Maria , sotia lui , era asezata pe scaunul sau de birou , statea si se uita la el cu ochi rugatori.
-Nu pot , chiar nu pot sa ma calmez  , tu macar realizezi ce se intampla?
  Maria isi lasa privirea in jos încercând sa isi ascunda lacrimile .Eric o observa si se duce sa o ia in brate .
  -Imi pare rau , nu vroiam sa te sperii mai tare.
   -Nu-i nimic  , inteleg ca esti cu nervi la pământ si eu mai mult te stresez, Maria isi sterge lacrimile si înghite in sec. Doar ca ... imi e foarte frica . E nebun , e psihopat si sunt sigura ca o sa isi îndeplinească amenintarea..
  -Gata , nu te mai gândi.
  -Dar nu pot , a spus ca o sa ne distrugă , ca o ii zdrobeasca pe cine iubim mai mult si imi e frica.
Eric vroia sa ii spuna ceva dar in momentul ala , cel mai bun prieten a lui Eric , Lucas , urmat imediat de iubita lui, Catherine  , intra in camera grabiti.
-Trebuie sa plecam imediat din Washington .
-Sa plecam .. nu-mi spune ca...
-Ba da , zise Catherine , suntem si noi bagati in asta. Ne-am gândit sa plecam in locuri opuse , eu si Lucas in Los Angeles si voi doi in New York , ce ziceti ?
  -Sunteti siguri ca nu o sa ne gaseasca ? Intreaba Eric nesigur .
  -O sa vrea sa se răzbune pe toti odata , daca o sa fim in locuri diferite o sa ii fie foarte greu, explica Lucas .Trebuie sa te hotarasti acum , noi oricum plecam acum , Catherine e gravida si nu imi permit sa pateasca ceva.
  Eric si Maria se privesc pentru câteva secunde , când Maria aproba Eric se intoarce spre Lucas.
  -Hai sa o facem.